Chapter V

Apogeul acestui sport il reprezinta totusi MMORPG- urile, primul dintre ele find Mudex, joc peste care am trecut fara mari remuscari cand am vazut pentru prima data Lineage2. Lineage a fost jocul pe care l-am jucat si inca il mai joc. Cu toate astea am facut vreo 2-3 luni o pauza pentru a incerca WoW, avand in vedere ca majoritate prietenilor mei asta joaca. Dar la mine nu a prins ... sunt atras mai mult de grafica 3D de tip anime de la Lineage si de stilul de joc(principalul principiu in Lineage in comparatie cu WoW este absenta luptei intre 2 mari forte ... este un stil de joc mult mai realist, promovand ideea aliantelor intre clanuri, putand astfel sa te aliezi sau sa tradezi in functie de diverse interese).

Chapter IV

In urmatorii 3 ani mi-am omorat timpul cu Diablo2, Disciples2 si Septerra Core pentru ca realmente asta era ultima generatie de jocuri care mai rula pe rasnita mea. In acest timp la sala, jucam Dota cu prietenii, un scenariu simplu in aparenta dar care socheaza prin complexitate si prin numarul enorm de combinatii posibile( eroi / iteme ).

Chapter III

Daca cele scrise pana acum v-au impresionat, adevarul este cea de abia ceea ce a urmat mi-a marcat intr-adevar viata. Jocurile in single oricat de bine ar fi facute ajung la un punct mort. Un punct in care calculatorul nu mai are nici o sansa sa te bata. In acel moment devine inutil si plictisitor.

Asa am ajuns la o sala de jocuri, in acea vreme internetul nefiind prea bine dezvoltat. Impreuna cu un grup de prieteni am descoperit pe rand noua generatie de shootere Alien vs Predator, Half Life si Couter Strike. Jucate pe Lan, acestea sunt o adevarata provocare, fiecare jucator ajungand sa stilul propriu de joc. Pe langa toate acestea, satisfactia este infinit mai mare atunci cand dupa ce ai intins un player pe perete cu o racheta mai auzi in spate si un copil ofticandu-se ca l-ai omorat pentru a mia oara.



Tot la sala am descoperit si conceptul de RPG, incepand sa ma dezmortesc cu Nox si atingand perfectiunea cu Diablo 2, unul dintre cele mai bune jocuri facute vreodata. Diferenta dintre ce jucasem inainte si Diablo a fost enorma. Este un joc pe care incepi sa-l joci pentru un story line superb, condimentat de cinematics. Inaintand pe firul povestii ajungi la concluzia ca ceea ce te-a tinut lipit de calculator pt ultimele 2 saptamani este totusi atmosfera jocului, accentuata de suspans, datorita sistemului random(maps and drops).

Chapter II

Distractia a continuat in 99 cand am primit primul PC, un P II la 333 MHz. Cu aceasta ocazie am descoperit jocurile de strategie. Warcraft 2 si Starcraft au fost o adevarata provocare, dar cu destula rabdare am reusit sa le termin. "Performanta" a fost atinsa si cu ajutorul lui Quake. Nimic nu te racoreste mai tare dupa o misiune ratata, dupa te-ai chinuit vreo 30-40 de minute sa dezvolti o baza si o armata performanta, pe care calculatorul ti-o darama in vreo 2-3 minute, ca un shooter extrem de simplu in care nu trebuie sa faci altceva decat sa tragi in absolut tot ce misca.



Urmatorul pas urmand firul logic a fost sa incerc Heroes 3 anul urmator,
un alt joc de strategie nou, aparut pe un principiu destul de diferit fata de cele prezentate mai sus datorita stilului de strategie similar jocului de sah ... turns, cea ce reduce real dinamismul jocului, reducandu-l mai mult la o problema aritmetica decat la una de control real.

Chapter I

Mi-am inceput cariera prin 94 cand am vazut pentru prima data la un prieten Wolfenstein. A fost ceva extraordinar pt un pusti de 7 ani. Neavand pic de dexteritate treaba mergea mai greu ... unul statea la sageti si altul se ocupa de arme si de tragere ... exact ca la avioanele de vanatoare. Am trecut destul de usor peste prima experienta facand o pauza de vreo 4 ani din lipsa de soft si hardware.